O Cicciollâ 1930/Serenata I

Da Wikivivàgna
O Cicciollâ de Gabrie' Ciabrea
Serenata I
Atriboia a-o Ciabrea da Carlo Montesisto, Aostin Bruno e Vittoio Poggi ch'o-a pubricò inte «La strenna savonese per l’anno 1895»
lasciòu inalteròu a grafia do "Cicciollâ".
[p. 21 modifica]
Serenata I

Aora che scciassa bén dorme ra génte
Pe ru scüro du çé,
Se te resveggiu, pérla d’Orïente,
Non te ne faççe fé:
Mi non dirò,
Né scciaierò
Dra pieté
Che ti non hé,
Diró de quellu
Teû murin béllu,
Che posse orbí chí ne dirá moé má.

Suttu re to parpelle appé dri eûggi
Sta sémpre Amú vexin,
Cumme suttu re grotte appé dri scheûggi
Sta sémpre ru zin-zin ;
Né zin-zin tante
Ha spin-e, quante
Frecce de feûgu
Per ogni leûgu

[p. 22 modifica]

Sensa stancâse,
Sensa astallâse
Quell’orbu barestré tira de lí.

Questa ch’ho ditu é quarche comenséga
Dre bellezze che ti hé:
Ma chi pér bén çérca ra líveréga,
Ra potrá trovâ moé?
Lavre coralli,
Moen gianche, díe
Arbe, puríe,
Gura, tettin-a
Scciümma marin-a,
Requéran mille e mille lengue e ciü.

Nè mi parlu de ti de questa sciorte
Perché sé innamurou,
Che sebbén ra pasciun me dá ra morte,
A no m’ha imbarlügou:
Ma tütti quanti
O sén mercanti,
O sén çittén
O artexén,
Se u se raxun-a
Dra to persun-a,
Appuinto dixan cumme digu mi.

Domenega, a ra messa ün de Rivera,
De San Remmo, me crou,
Cumme have visto ün poco ra teû cera,
Tütto maraveggiou,
Disse: cumpagni,
Pe ri mé agni
Quandu de sciü,
Quandu de zü,
No lascé cara
Sensa çércâra
Da Mónego e da Crovo int’ru cunfin.

Per ogni leûgu é bén quarche çivetta
Da mirâ vurenté,
Ma missa appé de questa fantinetta
Stagghe ognün-a inderé:

[p. 23 modifica]

Che occure dí?
Ne contraddí?
Ogni döçezza,
Ogni bellezza
E’ chi restréita:
Che sé benéita
Da Dé ra mamma chi ghe dé tettâ.

Pénsa se ru mé cheû stava intr’ru léte
Quando l'ödiva dî....
Ma veggu ün çerto lá che u pä che agguéte,
E sentu atri vegnî:
Oh! veggu féri!
Saralo sghéri,
Oppü per sorte
Sarà ra corte?
Caru barasciu,
Mi chi te lasciu,
Che portu giaccu e daga a füsellâ.