L'Evangeliu segundu Mattê/cap. XXVII

Da Wikivivàgna
L'Evangeliu segundu Mattê de Gioxeppe Oivê
cap. XXVII
[p. 112 modifica]
CAP. XXVII.

ESSENDUSE fætu giurnu, tütti i prinsipi di sacerdoti e i ansien du populu han tegnüu cunseggiu cuntru Gesü per fâlu muî.

2 E ligòu, l’han cundütu e l’han dætu in te muen de Punsiu Pilatu guvernòu.

3 Allùa Giüdda cu l’aveiva tradìu vedendu cu l’ea stætu cundannòu, pentìu u l’ha ripurtòu ê trenta munæe d’argentu a i prinsipi di sacerdoti e a i ansien

4 Dixendu: ho peccòu avendu tradìu u sangue innucente. Ma quelli g’han ditu: cose importa a nuì? Тi pensighe. [p. 113 modifica] 5 E cacciæ quelle munæe d’argentu ne u tempiu u s’è retiòu, e andætu via u s’è impiccòu.

6 E i prinsipi di sacerdoti avendu piggiòu quelle munæe han ditu: nun è lesitu de mettile in tu tezoru, perchè sun prexu de sangue.

7 E fætu cunseggiu, de quelle han accattòu u campu d’ün de quelli che fan vazi de tæra pe a sepurtüa di fuestê.

8 Per questu quellu campu u se ciamma scin a giurnâ d’ancheu, Aceldama, cioè u campu du sangue.

9 Allùa s’è verificòu quellu che l’è stætu preditu da u prufeta Geremia cu dixe: e han risevüu i trenta dinæ d’argentu, prexu de quellu che han accattòu per prexu da i figgi d’Israele;

10 E i han dæti pe u campu d’ün fabbricante de vazi de tæra, cumme m’ha cummandòu u Segnû.

11 Е Gesü u l’è cumparsu davanti a u guvernòu, e u guvernòu u l’ha interrugòu dixendu: ti è ti u re di Giüddei? Gesü u g’ha ditu: ti u dixi.

12 E essendu accüzòu da i prinsipi di sacerdoti e da i ansien, u nun ha rispostu ninte.

13 Allùa Pilatu u g’ha ditu: ti nu senti quante testimunianse dixan cuntru de ti?

14 E u nu g’ha rispostu a nisciünha parolla, de moddu che u guvernòu u se mâveggiava feua de moddu. [p. 114 modifica] 15 Òua u guvernòu ne u giurnu sulenne u l’ea solitu rilasciâ ün prexunê che avesse vusciüu u populu.

16 E allùa u l’aveiva ün prexunê famuzu ciammòu Barabba.

17 Dunque essendu lu radünæ, Pilatu u l’ha ditu: chi vueì che ve rilasce : Barabba, o Gesü ciammòu u Cristu?

18 Perchè u saveiva che per invidia ghe l’aveivan cunsegnòu.

19 E sedendu in tribünale, so muggê a g’ha mandòu a dî: nu te piggiâ da fà cun quellu giüstu, perchè ancheu ho suffertu multu in seunnu per lê.

20 Ma i prinsipi di sacerdoti e i ansien han persuazu u populu a dumandâ Barabba e fâ muî Gesü.

21 E u guvernòu rispundendu u g’ha ditu: chi di duì vueì che mette in libertæ? Ma quelli han ditu: Barabba.

22 Pilatu u g’ha ditu: cose fô dunque de Gesü ciammòu u Cristu?

23 Tütti han ditu: cu segge missu in cruxe. G’ ha ditu u guvernòu: che mâ u l’ha mai fætu? Ma quelli sempre ciü criavan dixendu: cu segge missu in cruxe.

24 E vedendu Pilatu cu nu fasseiva nisciün prufittu, ansi u rümù u diventava ciü grande, piggiâ dell’ægua, [p. 115 modifica]u s’è lavòu ê muen davanti a u populu dixendu : mi sun innucente du sangue de questu giüstu; vui pensæghe.

25 E rispundendu tüttu u populu u l’ha ditu: u so sangue surva de nuì, e surva di nostri figgieu.

26 Allùa u g’ha rilasciòu Barabba, e u g’ha cunsegnòu Gesü flagellòu, perchè u füsse missu in cruxe.

27 Allùa i surdatti du guvernòu risevendu Gesü in tu pretoriu g’han radünòu inturnu tütta a squaddra,

28 E despüggiandulu g’han missu indossu ün mantu de scarlattu,

29 E intressâ ünha curunha de spinhe ghe l’han missa in scia testa, e ünha canna in ta so man drita. E cegandu u zenuggiu davanti a lê u bürlavan dixendu: te salüu, o re di Giüddei.

30 E spüandughe addossu han piggiòu a canna e ghe batteivan a testa.

31 E doppu d’aveilu bürlòu g’han levòu d’indossu u mantu, e Phan vestìu turna di so abiti, e l’han cundütu a crucifizze.

32 E in tu sciurtî han incuntròu ün ommu de Cirene per numme Scimun, e l’han sfursòu a purtâghe a cruxe.

33 E sun vegnüi ne u leugu ciammòu Golgota, che veu dî, leugu du Craniu. [p. 116 modifica] 34 E g’han dætu da beive du vin cun l’arfê, e avendulu assazòu, u nu l’ha vusciüu beive.

35 E doppu che l’han avüu missu in cruxe, se sun spartii i so abiti, tiandu sciü â sorte: perchè s’adempisse quellu che l’è stætu ditu da u prufeta cu dixe: se sun spartii fra lu i mæ abiti, e han tiòu sciü ä sorte u mæ vestî.

36 Е standu assettæ ghe favan a guardia.

37 E g’han missu scritu surva a so testa u so delittu: questu u l’è Gesü re di Giüddei.

38 Allùa sun stæti missi in cruxe cun lê duì laddruin, ün â drita e l’âtru â sinistra.

39 E quelli che passavan u giastemavan scrullandu a testa

40 E dixendu: oh ti che ti distrüi u tempiu de Diu e ti u turni a fabbricâ in treì giurni, sarva ti mæximu. Se ti è u figgiu de Diu chinha zü dâ cruxe.

41 A u mæximu moddu anche i prinsipi di sacerdoti bürlandulu cu i Scribi e i ansien dixeivan:

42 U l’ha salvòu i âtri, e u nu peu salvâse lê mæximu: se u l’è u re d’Israele, òua cu chiuhe zü dâ cruхe e ghe credemmu:

43 U l’ha cunfidòu in Diu: cû libere òua s’u veu, perchè u l’ha ditu: mi sun u figgiu de Diu. [p. 117 modifica]

44 А mæxima cosa ghe rimpruveravan i laddruin che ean missi in cruхe cun lê.

45 Ma dall’ùa sesta s’è fætu tenebre in sce tütta a tæra scin â nona ùa.

46 E circa l’ùa nona Gesü u l’ha criòu cun gran vuхe: Eli, Eli, lamma sabacthani? che veu dî: Diu miu, Diu miu, perchè ti m’hæ abbandunòu?

47 E quarcün de quelli che ean là prezenti sentìu questu, dixeivan: u ciamma Elia.

48 E sübitu ün de lu caminandu, piggiâ ünha spunza u l’ha inzüppâ in te l’axòu, e missa in simma d’ünha canna u ghe dava da beive.

49 I âtri poi dixeivan: lascia, vedemmu se Elia u vegne a liberâlu.

50 E Gesü criandu de neuvu cun gran vuxe, u l’è spiròu.

51 Е eccu a tendinha du tempiu a s’è strassâ in due parte d’in simma in fundu, e a tæra a l’ha tremòu, e ê prie se sun rutte,

52 E ê sepurtüe se sun aværte: e multi corpi de santi che aveivan durmìu sun resciüscitæ.

53 E sciurtindu da ê sepurtüe doppu a so resürresiun, sun vegnüi in sittæ, e sun cumpаrsi a multi.

54 Ma u sentüriun e quelli che ean cun lê fassendu [p. 118 modifica]a guardia a Gesü, vistu u terremotu e ê cose che succedeivan, han avüu multa puia e dixeivan: veamente questu u l’ea Figgiu de Diu.

55 E gh’ean in luntanansa multe donne che aveivan seguitòu Gesü dâ Galilea e l’aveivan ascistìu:

56 Fra ê quæ gh’ea Maria Maddalena, e Maria muæ de Giacumu e de Giuseppe, e a muæ di figgi de Zebedèu.

57 E essenduse fætu seia, l’è vegnüu ün særtu ommu riccu d’Arimatea per numme Giuseppe, cu l’ea anche lê discepulu de Gesü.

58 Questu u l’è andætu da Pilatu, e u l’ha dimandòu u corpu de Gesü. Allùa Pilatu u l’ha dætu urdine cu ghe füsse dætu.

59 E Giuseppe, piggiòu u corpu, u l’ha ingügeitu in t’ün lenseu nettu.

60 E u l’ha missu in tu so monumentu neuvu cu l’aveiva scavòu ne u scheuggiu, e u l’ha arrübatòu ünha gran pria â bucca du monumentu, e u l’è andætu via.

61 E Maria Maddalena, e l’âtra Maria stavan là assettæ derimpettu a u sepulcru.

62 U giurnu doppu cu l’è quellu doppu a Parasceve, se sun radünæ da Pilatu i prinsipi di sacerdoti e i Farizei

63 Dixendu: Scignur, se semmu regurdæ che quellu [p. 119 modifica]sedüttû u l’ha ditu quandu u l’ea ancun vivu: doppu trei giurni resciüscitiò.

64 Cumanda dunque che segge custudìu u sepulcru scin a u tersu giurnu, perchè per caxu nu vegnan i so discepuli a arobâlu e diggan a u populu: u l’è resciüscitòu dâ morte; e l'ürtimu ingannu u sâ pezu che u primmu.

65 Pilatu u g’ha ditu: eì a guardia, andæ, custudîlu cumme stimæ.

66 E quelli sun andæti, e han assegüòu u sepulcru sigillandu a pria, insemme a ê guardie.