L'Evangeliu segundu Mattê/cap. XXI

Da Wikivivàgna
L'Evangeliu segundu Mattê de Gioxeppe Oivê
cap. XXI
[p. 80 modifica]
CAP. XXI.

Е QUANDU sun stæti vixin a Gerüsalemme, arrivæ a Betfage, da u munte Olivetu, allùa Gesü u l’ha mandòu duì di so discepuli

2 Dixendughe: andæ ne u castellu cu v’è de rimpettu, e sübitu truvieì ün’azeninha ligâ, e cun lê u so azenettu: deslighæli e menæmeli chì:

3 E se quarcün ve dià quarche cosa, dîghe che u Segnû u n’ ha de bezeugnu, e sübitu u i lascià andâ.

4 E tüttu questu u l’è stætu fætu, perchè s’adempisse quantu ea stætu ditu da u prufeta cu dixe:

5 Di â figgia de Sion: eccu che u to re u vegne a ti mansuetu, assettòu in sce ün’azeninha, e a ün azenettu figgiu d’ün aze da züvu[sic].

6 E i discepuli sun andæti, e han fætu cumme Gesü u g’ha cumandòu.

7 E han cundütu l’azeninha e l’azenettu, е g’han missu surva i so vestî, e ghe l’ han fætu assettà addossu.

8 E ünha grandiscima quantitæ de populu u l’ha desteizu i so vestî in scia stradda; e âtri taggiavan e ramme da i ærbui e ê destendeivan in scia stradda :

9 E ê türbe che andavan avanti, e quelle che gh’an[p. 81 modifica]davan appreuvu criavan dixendu: osanna a u figgiu de Davidde: benedettu quellu cu vegne in numme du Segnû: osanna ne u ciü âtu di sê.

10 E essendu intròu in Gerüsalemme, s’è sullevòu tütta a sittæ dixendu: chi u l’è mai questu?

11 Е i populi dixeivan: questu u l’è Gesü u prufeta de Nazaret in Galilea.

12 E Gesü u l’è intròu ne u tempiu de Diu, e u l’ha scacciòu tütti quelli che accattavan e vendeivan ne u tempiu, e u l’ha cacciòu in tæra ê toe di bancaoti e ê carêghe de quelli che vendeivan ê columbe;

13 E u g’ha ditu: l’è scritu: a mæ caza a sâ ciammâ caza d’orasiun: ma vuiätri l’ei fæta sрelunca da laddri.

14 E se ghe sun avvixinæ di orbi e di ranghi, e u i ha guarii ne u tempiu.

15 Ma i prinsipi di sacerdoti e i Scribi vedendu ê mâvegge cu l’aveiva fætu, e i figgieu che criavan ne u tempiu: osanna a u figgiu de Davidde, sun andæti in fürie

16 E g’han ditu: ti senti quellu che questi dixan? E Gesü u g’ha ditu: о scì. Nun eì mai lættu: dâ bucca di figgieu e di bambin che tettan ti hæ perfesiunòu a lode?

17 E avenduli lasciæ lì, u se n’è andætu feua dâ sittæ in Betania, e u s'è affermòu là. [p. 82 modifica]18 E â mattin riturnòu in sittæ u l’ha avüu famme.

19 E vedendu vixin â stradda un ærbu de figu u se gh’ è accustòu, e u nu g’ha truvòu âtru che feugge; e u g’ha ditu: che nu posse mai ciü nasce da ti nisciün frütu, e sübitu u l’è seccòu.

2O E i discepuli, vista questa cosa, se sun mâveggiæ e dixeivan: cumme u l’è seccòu fitu!

21 Ma Gesü rispundendu u g’ha ditu: in veitæ ve diggu che se avieì fede e nu dübitieì, nun sulu faî quellu che è stætu fætu de questu figu, ma se dieì anche а questu munte: levite de chì e caccite in mâ, cuscì sâ fætu.

22 E qualunque cosa dumandieì nell’orasiun, credendu, l’ottegnieì.

23 E essendu vegnüu ne u tempiu, se gh’è avvixinòu i prinsipi di sacerdoti e i ansien du populu mentre u l’insegnava, dixendu: cun che auturitæ ti fæ queste cose? chi t’ ha daætu quest’auturitæ?

24 E Gesü rispundendu u g’ha ditu: ve fô mi ascì ünha dumanda, che se me ghe rispundieì, ve diò anche mi cun che auturitæ fassu queste cose.

25 U battæximu de Giuvanni da duve u pruvegniva? da u sê, o da i ommi? Ma andavan pensandu fra lu e dixeivan: [p. 83 modifica]26 Se diemu da u sê, u ne dià: perchè dunque nu gh’eì credüu? E se diemu da i ommi, emmu puia du populu: perchè tütti stimavan Giuvanni ün prufeta.

27 E rispundendu a Gesü han ditu: nuì nû semmu; e lê asci u g’ha ditu: nè mancu mi ve diggu cun che auturitæ fassu queste cose.

28 Ma cose ve ne pâ? Ün ommu u l’aveiva dui figgieu, e accustanduse a u primmu u g’ha ditu: và, figgieu, travaggia ancheu in ta mæ vigna.

29 Ma lê rispundendu u l’ha ditu: nu ve[u]ggiu; ma poi essenduse pentìu u gh’è andætu.

30 E accustanduse a u segundu u g’ha ditu u mæximu; ma quellu rispundendu u l’ha ditu: vaddu, Segnû, e u nu gh’è andætu.

31 Chi di duì ha fætu a vuentæ du puæ? U primmu, g’han ditu. Gesü u g’ha ditu: in veitæ ve diggu che i pübblicani e ê donne de mundu andiàn avanti a vuì ne u regnu de Diu.

32 Perchè Giuvanni u l’è vegnüu a vuì ne a via da giüstisia, e nun gh’ei credüu: ma i pübblicani e ê donne de mundu g’han credüu, e vuì vedendu questu nu ve seì mancu pentii doppu per credighe.

33 Sentî ün’âtra parabula: Gh’ea ün puæ de famiggia cu l’ha ciantòu ünha vigna, e u g’ha missu inturnu [p. 84 modifica]ünha ciuenda, e u g’ha scavòu ün torciu e fabbricòu ünha ture, e u l’ha appixunâ a di villen, e u l’è andætu in t’ün paize luntan.

34 Essenduse avvixinâ a stagiun di früti, u l’ha mandòu i so sеrvituì da i villen per riseivine i früti.

35 Ma i villen, acciappæ i servituì, ün l’han battüu, ün âtru l’han ammassòu e ün atru lapidòu.

36 U l’ha mandòu turna di âtri servituì ciü tanti che i primmi, e l'han trattæ a u mæximu moddu.

37 Finalmente u g’ha mandòu so figgiu dixendu: mæ figgiu u rispettiàn.

38 Ma i villen vistu u figgiu han ditu tra lu: questu u l’è l’erede, vegnì, ammassemulu e aviemu a so ereditæ.

39 E avendulu piggiòu, l’han cacciòu feua dâ vigna e l’han ammassòu.

40 Quandu u puæ de famiggia u sâ turnou, cose u fâ a quelli villen?

41 G’han rispostu: u mandià in ruvinha i cattivi, e u l’appixunià a so vigna a di âtri villen che ghe rendiàn u frütu a i so tempi.

42 Gesü u g’ha ditu: nun eì mai lættu in tê Scrittüe: a pria che han ricüzòu quelli che fabbricavan a l’è diventâ a pria prinsipale dell’angulu? Questa а l’è [p. 85 modifica] stæta fæta da u Segnû, e a l’è cosa mâveggiuza a i nostri euggi:

43 Per questu ve diggu che ve sâ levòu u regnu de Diu, e u sâ dætu a ün populu cu ne fâ i früti.

44 E chi cazzià surva questa pria sâ fracassòu, e а menissià quellu surva du quæ a cazzià.

45 E i prinsipi di sacerdoti e i Farizei avendu sentìe ê so parabule, han capìu cu parlava de lu.

46 E sercandu de piggiâlu, han avüu puia du populu; perchè u tegniva per prufeta.