L'Evangeliu segundu Mattê/cap. XVIII

Da Wikivivàgna
L'Evangeliu segundu Mattê de Gioxeppe Oivê
cap. XVIII
[p. 68 modifica]
CAP. XVIII.

IN quellu maeximu tempu i discepuli se sun avvixinæ a Gesü dixendu: chi ti creddi u ciü grande ne u regnu du sê?

2 E Gesü avendu ciammòu ün figgieu piccin u l’ha missu in mezu a lu,

3 E u l’ha ditu: in veitæ ve diggu che se nu ve cunvertieì e nu diventieì cumme i figgieu piccin, nun intrieì ne u regnu du sê. [p. 69 modifica]4 Dunque chiunque se fa piccin cumme questu figgieu, lê u sâ ciü grande ne u regnu du sê.

5 E chiunque u risevià ün figgieu piccin cumme questu in numme mæ, u riseive mi.

6 Ma chi scandalizzià ün de questi piccin che creddan in mi, sæ megiu per lê che ghe füsse appeiza a u collu ünha meua da aze e cacciòu a u fundu du mâ.

7 Guai a u mundu per mutivu di scandali: l’è però necessaiu che ghe seggian i scandali; ma guai all’ommu che per lê vegne u scandalu.

8 E se a to man о u to pê te Servan de scandalu, taggili e caccili luntan da ti: l’è megiu per ti d intrâ ne a vitta struppiòu e rangu, che cun due muen e duì pê ese cacciòu in tu feugu eternu.

9 E se u to euggiu u te serve de scandalu, câvitòu e caccilu luntan da ti: l’è megiu per ti intrâ ne a vitta cun ün euggiu sulu, che avendu duì euggi ese cacciòu in tu feugu dell’infernu.

10 Amiæ de nu desprexâ nisciün de questi piccin; perchè ve diggu che i so angei in sê veddan sempre a faccia de mæ Puæ cu l’è in sê.

11 Perchè u Figgiu dell’ommu u l’è vegnüu a sarvâ quellu che ea persu.

12 Cose ve pâ? se ün u l’avesse sentu pegue, e ünha [p. 70 modifica]de queste a se desperdesse, u nu lascia furse ê nuvanteneuve pe i munti e u nu va a sercâ quella che s’è persu?

13 E se succede cu a treuve, in veitæ ve diggu cu se rallegra ciü de questa che dê nuvanteneuve che nu se sun perse.

14 Cusci nun è a vuentæ de vostru Puæ cu l’è in sê, che se perde ün sulu de questi piccin.

15 Che se to fræ u l’avià cummissu quarche mancansa cuntru de ti, và e curezilu fra ti e lê sulu. Se u te sente ti hæ guadagnòu to fræ.

16 Se poi u nu te sente, piggia cun ti aucun ünha о due persunhe, perchè ogni parolla a segge cunfermâ per bucca de duì o de treì testimonii.

17 Che se u nu i vurrià sentî, fallu saveì â geхa; e se u nu sente mancu a gexa, u segge per ti cumme ün paganu e ün pübblicanu.

18 In veitæ ve diggu che tüttu quellu che lighieì in scia tæra u sâ ligòu anche in sê, e tüttu quellu che dislighieì[sic] in scia tæra u sâ desligòu anche in sê.

19 E ve diggu de neuvu che se duì de vuiâtri s’accurdiàn in scia tæra a dumandâ qualunque cosa, a ghe sâ cuncessa da u mæ Puæ cu l’è in sê.

20 Perchè duve sun due o træ persunhe radünæ in mæ numme, là mi sun in mezu de lu. [p. 71 modifica] 21 Allùa Pietru accustanduseghe u g’ha ditu: Segnû per quante votte mæ fræ peccandu cuntru de mi ghe perduniò? fin a sette votte?

22 Gesü u g’ha rispostu: nun te diggu fin a sette votte, ma fin a settanta votte sette votte.

23 Cuscì u regnu du sê u l’è assumeggiòu a ün re cu l’ha vusciüu fâ i cunti cu i so servituì.

24 E avendu prinsipiòu a fâ i cunti, gh’è stætu presentòu ün che u ghe duveiva dexemilla talenti.

25 E nun avendu da рagâ, u so padrun u l’ha cumandòu cu fusse vendüu lê, so muggê, e i figgieu, e quantu u l’aveiva, e che füsse pagòu u debitu.

26 E u servitû caccianduse in tæerа, û pregava dixendu: aggi ün pô de pasiensa cun mi, e te restituiò tüttu.

27 E u padrun avendu cumpasciun de quellu servitû, u l’ha lasciòu andâ, e u g’ha perdunòu u debitu.

28 Ma essendu sciurtìu feua quellu servitû, u l’ha truvòu ün di so cumpagni cu ghe duveiva sentu dinæ, e tegnindulu û stranguava dixendu: paghime quellu che ti me devi.

29 E u so cumpagnu essenduse cacciòu a i so pê, û pregava dixendu: aggi un pô de pasiensa cun mi, e te restituiò tüttu.

30 Ma lê u nun ha vusciüu, ma u l’è andætu, e u [p. 72 modifica]l’ha cacciòu in prexun fin a tantu che u l’avesse pagòu u debitu.

31 E i âtri so cumpagni vedendu questu ne sun restæ multu disgüstæ, e sun andæti e han cuntòu u fætu a u so padrun.

32 Allùa u padrun u l’ha ciammòu e u g’ha ditu: servu sceleratu, mi t’ho perdunòu tüttu u to debitu, perchè ti m’hæ pregòu:

33 Ti nu duveivi dunque ti ascì aveì cumpasciun du to cumpagnu cumme mi ho avüu cumpasciun de ti?

34 E u so padrun essenduse arraggiòu u l'ha cunsegnòu a i manigurdi scintantu che u nun avesse pagòu tüttu u debitu.

35 Cuscì u mæ Puæ celeste u fâ a vuiâtri, se de cheu ciascün nu perdunià a so fræ.