L'Evangeliu segundu Mattê/cap. XII
←cap. XI | L'Evangeliu segundu Mattê de cap. XII |
cap. XIII→ |
IN quellu tempu Gesü in giurnu de sabbu u passava per ün campu de gran, e i so discepuli avendu famme se sun missi a streppâ di spighi e a mangiâli.
2 E i Farizei, vista questa cosa, g’han ditu: eccu i to discepuli fan quellu che nu se peu fâ in giurnu de sabbu. 3 Ma lê u g’ha ditu: nun eì lættu quellu c’ha fætu Davidde quandu u l’ha avüu famme, e quelli che ean cun lê:
4 Cumme u l’è intròu ne a caza de Diu, e u l’ha mangiòu i puen da proposisiun, che nun ea lesitu de mangiâ nè a lê nè a quelli che ean cun lê, ma sulu a i sacerdoti?
5 O nun ei lættu ne a lezze che ne i giurni de sabbu i sacerdoti ne u tempiu rumpan u sabbu, e nu fan peccòu?
6 Oua ve diggu che chì gh’è ün che u l’è ciü grande che u tempiu.
7 Se vuì savesci cose veu dî: veuggiu a mizericordia e nun u sacrifisiu, nun aviesci mai cundannòu i innucenti;
8 Perchè u Figgiu dell’ommu u l’è padrun anche du sabbu.
9 E essendu partìu de là u l’è andætu ne a scinagоga de quelli.
10 E eccu ün ommu che u l’aveiva ünha man disseccà, e l’interrugavan dixendughe: l’è lesitu cürâ in giurnu de sabbu? per accüzâlu.
11 Ma lê u g’ha rispostu: chi ghe sâ fra vuiâtri che avendu ünha pegua, se questa a cazzià in giurnu de sabbu in t’ünha fossa, u nu а piggià e u nu a cavià feua? 12 Ma quantu è da ciü ün ommu che ünha pegua? Dunque l’è lesitu fà du ben in giurnu de sabbu.
13 Allùa u l’ha ditu a quell’ommu: destendi a to man; e lê u l’ha desteiza, e a gh’è stæta reiza sanha cumme l’âtrа.
14 E i Farizei, sciurtii de feua, han tegnüu cunseggiu cuntru de lê du moddu de levâlu da u mundu.
15 Ma Gesü savendulu u s’è retiòu de là, e multi l’han seguitòu, e lê u i ha guarii tütti;
16 E u g’ha cumandòu de nu dîlu.
17 Perchè s’adempisse quellu che ea stætu ditu da u prufeta Isaia cu dixe:
18 Eccu u mæ servitû che mi mæximu ho sceltu, u mæ cau ne u quæ a mæ anima a s’è multu cumpiaxüa. Mi mettiò u mæ spiritu surva de lê, e lê u l’annunsià a giüstisia a ê nasiuin.
19 U nu dispütià, u nu crià, e nisciün sentià a so vuxe nê ciasse:
20 U nu rumpià a canna spaccâ, u nun amurtià u stuppin cu fümma aucun, fintantu che u nu fasse triunfâ u giüdisiu:
21 E a gente a sperià ne u so numme.
22 Allùa gh’è stætu prezentòu ün indemuniòu orbu e müttu, e u l’ha sanòu in moddu cu parlava e u vedeiva. 23 E tütte e türbe se mâveggiavan e dixeivan: u nun è furse questu u figgiu de Davidde?
24 Ma i Farizei sentindu questa cosa han ditu: questu u nu scaccia i demonii se nun per opera de Berzebü prinsipe di demonii.
25 E Gesü cunuscendu i so penscei u g’ha ditu: qualunque regnu divizu in partii cuntrai u sâ distrütu, e qualunque sitæ o famiggia diviza in partii cuntrai a nu peu düâ.
26 E se Satanassu u scaccia Satanassu, u l’è in discordia cun lê mæximu; cumme dunque peu düâ u so regnu?
27 E se mi scacciu i demonii per mezu de Вerzebü, per mezu de chi i scaccian i vostri figgieu? Sân dunque lu i vostri giüdisi.
28 Che se mi scacciu i demonii per mezu du spiritu de Diu, l’è dunque særtu che l’è arrivòu a vuì u regnu de Diu.
29 O cumme peu ün intrâ in caza d’ün forte per arobâghe a so mubilia, se primma u nun avià ligòu u forte per poi sacchezzâghe a caza?
30 Chi nun è cun mi, l’è cuntru de mi; e chi nun raccheugge cun mi, discipa.
31 Per questu ve diggu che qualunque peccatu e qualunque giastemmaa sâ perdunâ a i ommi; ma a giastemma cuntra u Spiritu a nu sâ perdunâ.
32 E chiunque avià parlòu cuntra u Figgiu dell’ommu, ghe sâ perdunòu; ma chiunque avià parlòu cuntra u Spiritu santu, nun ghe sâ perdunòu nè in questu seculu, nè in quellu che ha da vegnî.
33 O dæ per bun l’ærbu e per bun u so frütu, o dæ per cattivu l’ærbu e per cattivu u so frütu; perchè da u frütu se cunusce l’ærbu.
34 Razza de vipеre, cumme pueì dî cose bunhe vuì che sei cattivi? A bucca a dixe quellu che suvrabunda ne u cheu.
35 L’ommu bun da ün bun tezoru cava feua du ben, e l’ommu cattivu da ün cattivu tezoru u cava feua du mâ.
36 Oua mi ve diggu che i ommi ne u giurnu du giüdisiu rendiàn cuntu de qualunque parolla ossiuza che aviàn ditu.
37 Perchè da ê to parolle ti sæ giüstificòu, e da ê to parolle ti sæ cundannòu.
38 Allùa quarchedün di Scribi e di Farizei g’han rispostu dixendu: Meistru, nuì voriescimu vedde da ti quarche miraculu.
39 Ma lê u g’ha rispostu: questa generasiun cattiva e adültera a va sercandu ün miraculu, e nu ghe sâ concessu âtru miraculu feua che quellu du prufeta Giona.
40 Perchè sciccumme Giona u l’è stætu trei giurni e træ neutte ne a pansa da balenha, cuscì u Figgiu dell’ommu u stâ treì giurni e træ neutte ne u senu da tæra.
41 I ommi de Ninive ne u giurnu du giüdisiu se sulleviàn cuntru questa generasiun e a cundanniàn, perchè lu han fætu penitensa ne a predicasiun de Giona. Ed eccu chì ün che u l’è ciü de Giona.
42 A reginha du mezugiurnu se sullevià ne u giurnu du giüdisiu cuntru questa razza d’ ommi e a i cundannià, perchè a l’è vegnüa dall’estremitae da tæra a sentî a sapiensa de Salomun, e eccu chì ün che u l’è ciü che Salomun.
43 Oua quandu u spiritu immundu u l’è sciurtìu dall’ommu, u se ne va atturnu per leughi sciüti sercandu riposu, e u nû treuva.
44 Allùa u dixe: riturniò in caza mæ de duve sun sciurtìu, e quandu u gh’è arrivòu u a treuva veua, spassâ e ben missa.
45 Allùa u va e u piggia sette âtri spiriti pezu de lê, e gh’intran a abitâla; e l’ürtima cundisiun de quest’ommu a diventa pezu da primma. Cuscì succediâ a questa pescima generasiun. 46 Mentre lê u parlava ancun a ê türbe, eccu che so muæ e i so fræ stavan de feua sercandu de parlâghe.
47 E ün u g'ha ditu: to muæ e i to fræ sun de feua e te sercan.
48 Ma u l’ha rispostu a chi ghe parlava: chi a l’è mæ muæ e chi sun i to fræ?
49 E desteiza a man versu i so discepuli: questi, u l’ha ditu, sun a muæ e i fræ che mi ho.
50 Perchè chiunque fa a vuentæ de mae Puæ cu l’è in sê, questu u l’è mæ fræ, mæ seu e mæ muæ.