L'Evangeliu segundu Mattê/cap. II

Da Wikivivàgna
L'Evangeliu segundu Mattê de Gioxeppe Oivê
cap. II
[p. 4 modifica]
CAP. II.

ESSENDU dunque nasciüu Gesü in Betlemme de Giüdda regnandu u re Erode, eccu che i Remaggi sun vegnüi dall’oriente in Gerüsalemme,

2 I quæ dumandavan: duve u l’è u re di Giüddei che è nasciüu? perchè nuì emmu vistu a so stella in oriente e semmu vegnüi pe adorâlu.

3 Essendu questa cosa vegnüa a ê uegge du re Erode, u s’è cuntürbòu e tütta Gerüsalemme cun lê.

4 E avendu radünæ tütti i prinsipi di sacerdoti e i Scribi du populu, u s’è infurmòu da lu duve duveiva nasce u Cristu.

5 E lu g’han rispostu: in Betlemme de Giüdda, perchè cusci l’ è stætu scritu da u prufeta:

6 E ti Betlemme tæra de Giüdda, ti nun è a ciü piccinha tra ê prinsipali sittæ da Giüddea, perchè da ti [p. 5 modifica]sciurtià u cappu che u deve guidâ u mæ populu d’Israele.

7 Allùa Erode u l’ha ciammòu da rescuzu i Remaggi, e u s’è infurmòu precisamente da lu in che tempu gh’ea apparsa a stella.

8 E mandanduli a Betlemme u g’ha ditu: andæ, infurmæve quantu puei du figgieu, e quandu l’aviei truvòu fæmelu savei, perchè mi ascì vadde a adorâlu.

9 I Remaggi avendu sentie queste parolle da u re, sun partii; ma eccu che a stella che aveivan vista in oriente a l’andava avanti a lu, fintantu che arrivà surva u leugu duve stava u bambin, a s’è affermâ.

10 Quandu han vistu a stella, han pruvòu ün grandiscimu piaxeì.

11 E intræ in caza, han truvòu u bambin cun Maria so muæ, e inchinanduse l’han adoròu, e aværti i so tezori, g’han offertu òu, incensu e mirra.

12 E essendu stæti avvisæ in seunnu de nu riturnâ da Erode, se ne sun turnæ a u so paize pe ün’âtra stradda.

13 Quandu sun stæti andæti via, l’angëu du Segnû u l’è apparsu in seunnu a Giuseppe e u g’ha ditu: stà sciü, piggia u bambin e so muæ, scappa in Egittu, e fermite [p. 6 modifica]là fintantu che nu t avvize; perchè Erode u serchià u bambin per fâlu muî.

14 Giuseppe essenduse sveggiòu, u l’ha piggiòu u bambin e so muæ de neutte tempu, e u s’è retiòu in Egittu.

15 E u gh’è stætu fin â morte d’Erode; affinchè füsse adempiu quantu ea stætu ditu da u Segnû per mezu du prufeta che u dixe: ho riciammòu mæ figgiu da l’Egittu.

16 Allùa Erode vedenduse bürlòu da i Remaggi u l’è andætu in fürie, e u l’ha mandòu a ammassâ tütti i figgieu che ean in Betlemme e in tütti i leughi vixin dall’etæ de dui anni in zü, segundu u tempu du quæ u s’ea precisamente infurmòu da i Remaggi.

17 Allùa s’è adempiu quantu è stætu preditu da u prufeta Geremia che u dixe:

18 S’è sentiu in Rama ünha vuxe, di centi e grandi ürli: Rachele che cianze i so figgieu, nè a l’ha vusciüu riseive cunsulasiun, perchè nu sun ciü.

19 Mortu Erode, eccu che l’angëu du Segnû u l’è apparsu in seunnu a Giuseppe in Egittu,

20 E u g’ha ditu: stà sciü, piggia u figgieu e so muæ, e và ne a tæra d’ Israele; perchè quelli che sercavan a vitta du bambin sun morti. [p. 7 modifica]21 E lê essenduse sveggiòu u l’ha piggiòu u bambin e so muæ, e u l’è vegnüu ne a tera d’Israele.

22 Ma avendu sentïu che Archelau u regnava ne a Giüddea in leugu d’Erode so puæ, u l’ha avüu puia d’andâ là, e avizòu in seunnu, u s’è retiòu in Galilea.

23 Duve arrivòu u l’è andætu a abitâ ne a sittæ ciammâ Nazaret, perchè füsse adempìu quellu che ea stætu preditu da i prufeti: lê u sâ ciammòu Nazarenu.